Îmi place să păstrez misterul în ceea ce privește metodele prin care îmi îngrijesc imaginea, nu pentru că ar fi vreo procedură super interesantă care să funcționeze prin minune și sunt egoistă, ci pentru că, la fel ca multe dintre voi, cred că așa se cuvine. O femeie nu poate avea fire de păr în alte locuri decât pe cap sau în sprâncene (și aia într-o formă foarte bine stabilită).

Lăsând dezbaterea legată de motivele pentru care facem asta, cred că treaba asta cu epilatul ține (acum) și de preferințe. Spre exemplu, eu nu am nicio problemă în a avea fire de păr pe mână, dar prefer să le înlătur pentru că îmi place mai mult să nu le am decât să le am. Până nu demult, metoda de „tortură” preferată de mine era epilatorul, pentru că rezultatul durează ceva mai mult și pentru că riscul să te tai e aproape inexistent. Eram, în schimb, tare curioasă de epilatul cu ceară și, deși nu îmi place să fiu „manevrată” de alte persoane, m-am lăsat pe mâna unei esteticiene care să mă epileze - să văd și eu cum e. Aceea a fost prima și singura experiență a mea cu ceara, pentru că m-am iritat într-un hal fără de hal din care pielea mea nu s-a calmat decât după vreo 5 zile. Deci bye bye piele fină de bebeluș. Cu toate acestea, tot cochetam cu ideea de a reîncerca epilatul cu ceară, eu, acasă, fără cineva. Poate știu mai bine să am grijă de pielea mea, ca să nu se mai irite. De curând am avut ocazia să testez teoria asta a mea, cu un kit de epilare cu ceară pentru acasă.

M-am înarmat deci cu răbdare, emoții, hârtie de epilat și 3 tipuri de ceară, just in case. Aceasta a fost experiența mea:

Așteptările:

- piele fină ca de bebe (a must!)

- durere

- eșecuri înainte de a trage corect

- auci! Oare am încălzit ceara prea mult?

- și dacă mă irit iar?

Spre surprinderea mea (plăcută), n-a fost cazul să îndeplinesc majoritatea așteptărilor mele care, după cum ai observat și tu, erau neplăcute. Needless to say ca n-am avut așteptări mari pe partea pozitivă, motiv pentru care am fost mai ușor de impresionat.

Aparatul în sine (decantorul de ceară) vine cu un cablu prin care se conectează la priză, pentru a încălzi rezervele de ceară. Am pus rezerva pentru piele sensibilă (cea roz) prima, că deh, e mai sigur. Am lăsat totul în priză vreo 20 de minute, timp în care mi-am văzut de treabă. Și-apoi m-am apucat de... treabă. Cum s-au comparat așteptările mele cu rezultatele, mă-ntrebi? Păi, uite:

- piele fină ca de bebe: not really, pentru că încă mă chinui să elimin fire de păr crescute pe sub piele. Dar, am obținut piele mai fină decât cu epilatorul care rata anumite fire scurte.

- durere: nici pe departe să simt gradul de durere la care mă așteptam. M-a durut la fel ca și epilatorul, doar că pentru mai puțin timp, pentru că totul a mers mai rapid.

- eșecuri înainte de a trage corect: cine zicea că nu te naști învățat, nu m-a văzut pe mine! Lăsâng gluma la o parte, tot ce-ți trebuie e curajul să tragi prima dată de banda aceea de hârtie. Apoi, totul merge strună!

- auci! Oare am încălzit ceara prea mult? Ba dimpotrivă! Ceara a avut temperatura potrivită, nu m-a deranjat absolut deloc la aplicare. În schimb, am fost nevoită să o reîncălzesc de câteva ori pentru că se solidifică destul de rapid (duuuh, doar e ceară!).

- și dacă mă irit iar? Și best of all, nu m-am iritat. Deloc. Pielea mea s-a calmat la fel de rapid ca și după epilator, așa că nu m-am sfiit și am încercat și ceara cu miere. N-am avut nimic nici de la aceea. Așadar și prin urmare, nu cred că ceara în sine era de vină pentru iritația mea de atunci, ci ceara de acolo sau modul în care doamna aceea m-a epilat.

În final, am rămas cu piciorușe relativ fine și cu o impresie bună despre această metodă de epilare.

*Acest produs a fost primit spre testare. Cu toate acestea, articolul reflectă în totalitate părerea mea proprie și nealterată despre produsul menționat.