Pentru că rujul roșu nu e doar o culoare, e o atitudine. De multe ori aud fete care-mi spun că nu au curajul să poarte un ruj roșu, că lor nu le stă bine. Și totuși, îmi spun că mă admiră pentru „curajul” de a purta o astfel de nuanță nenaturală pe buze. Și dacă ți-aș spune că nu e curaj? Dacă ți-aș spune că e fix opusul curajului, m-ai crede?

De ce au femeile încredere în rujul roșu? Pentru că rujul roșu le oferă ceva ce nu pot obține singure. Pentru că rujul roșu e un adjuvant când vine vorba de căutat comori precum încrederea.

Povestea rujului roșu ar trebui să fie interesantă - și este! Culoarea roșie în pigmenții pentru buze era, inițial, obținută din surse naturale, precum fructe și flori, însă, pe parcurs, oamenii au devenit din ce în ce mai creativi. Astfel, în Mesopotamia, femeile mărunțeau pietre prețioase pentru a-și decora buzele, iar egiptenii au creat/descoperit un proces care este folosit chiar și azi pentru pigmentare, deși nu atât de mult ca și atunci. Vorbesc despre carmin, pigmentul roșu natural obținut din acidul carminic produs de unele insecte. Apoi, în secolul al XVI-lea, Regina Elisabeta I a Marei Britanii se folosea de pigmenți roșii obținuți din plante, pentru a-i complementa aspectul palid al feței. În secolul imediat următor cosmeticele au devenit un tabu în UK, însă din ce în ce mai încurajate în Franța, unde o față naturală era asociată cu clasa muncitoare. Cosmeticele au luat un avânt de proporții în secolul XX, o dată cu mișcarea de emancipare a femeilor. Poate că acesta este și motivul pentru care rujul roșu ne conferă acea atitudine de neclintit. Bineînțeles și admirația față de epoca pin-up a avut ceva de-a face cu asta.

Pentru că acesta îmi creează o altă persoană. Rujul roșu e acel accesoriu pentru care ai nevoie de încredere ca să îl porți, însă, totodată, e acel accesoriu care îți oferă încredere în momentele în care aceasta îți lipsește cu desăvârșire. Și-atunci, când spun că port ruj roșu deseori, vă imaginați de ce fac asta. Port ruj roșu pentru că îmi scoate trăsăturile în evidență. Port ruj roșu pentru că îmi place să arăt glam, fără să fac prea mult efort, iar această culoare face exact asta. Port ruj roșu când am nevoie să fiu badass. Port ruj roșu când am o zi proastă, când am nevoie de un „pick-me-up” sau când am nevoie să fac o impresie bună.

Și-atunci de unde vine treaba cu „n-am curaj să port ruj roșu”? Eu zic că de pe două drumuri: ori nu l-ai încercat, ca să-i simți puterea, ori nu l-ai găsit pe cel potrivit pentru tine, caz în care te îndemn să nu renunți până când îl găsești.

Tu de ce porți ruj roșu?